Despre mine

Uneori am senzația că așa m-am născut: încercând din răsputeri să înțeleg lumea și reacțiile pe care le trezea în mine. Mai ales reacțiile oamenilor mari — cele care nu se explicau, dar lăsau urme.

​

Am crescut în comunism și, pentru mult timp, n-am avut alt spațiu de înțelegere decât basmele. Acolo mi-am găsit prima formă de reflecție și sens. Acolo am învățat că binele și răul sunt întotdeauna împreună și că uneori, salvarea vine din cele mai neașteptate locuri.

​

Mai târziu, în adolescență, am început să caut răspunsuri mai concrete — și poate și modalități de a deveni “mai bună”, “mai mare”, “mai acceptabilă”. Culegeam sfaturi din reviste, iar mai apoi, după Revoluție, am descoperit cărțile „adevărate”. La 16 ani m-am buimăcit cu Cioran. La 17, cu Freud. Am aflat, cu o uimire greu de descris, că există oameni care studiază... emoțiile. Iar eu, produs al unei epoci reci și tăcute, am știut din prima că am găsit un fir.

​

De atunci, toate resursele mele s-au dus înspre asta: cunoaștere, înțelegere, sens. Am citit cu dicționarul lângă mine. Am strâns banii de buzunar ca să-mi cumpăr Jung dintr-un chioșc de cartier. Nu știu dacă a existat ceva mai fascinant pentru mine atunci — și nu sunt sigură că s-a schimbat ceva esențial de atunci.

Ce s-a schimbat totuși? Astăzi, în ecuație sunt și oamenii. Oamenii reali. Cei care trăiesc, caută, cad, se ridică și vor să înțeleagă.

Și pentru ei sunt aici.

​

Sunt Gabriela. Sunt mamă, soție și fost corporatist (14 ani în sistem bancar). Astăzi sunt psihoterapeut acreditat în Psihoterapie Experiențială (2018), facilitator Metoda Demartini (2024), hipnoterapeut (2018) și facilitator TRE (2020). Am ales să mă formez în așa fel încât să pot aborda toate nivelurile ființei umane: corp, minte conștientă și inconștientă.

​

Drumul până aici a fost lung, frumos și greu. Presărat cu căderi, revelații, rușine, reparații, închideri, deschideri și foarte, foarte mult lucru personal.

Călătoria mea personală m-a purtat prin multe forme de explorare – unele clasice, altele mai puțin convenționale. Am fost mereu interesată nu doar de tehnici, ci de ce anume le face să funcționeze – și ce se întâmplă cu omul în contact cu ele.

​

De-a lungul anilor, am explorat meditația, abordări somatice, psihoterapie profundă, lucrul cu arhetipuri, procese transpersonale, ritualuri de integrare, precum și forme de lucru corporal energetic sau simbolic.

Nu am adunat metode. Am adunat experiență vie, reflecție și conștiință despre mine. Unele dintre aceste explorări mi-au lăsat doar o întrebare în plus. Altele – o deschidere, o bucată de sine recuperată, o oglindă esențială.

În munca mea de astăzi nu le folosesc direct, dar le port în mine ca parte din drumul care m-a adus aici. Și pot cuprinde în spațiul meu terapeutic oameni care au căutat în multe direcții — pentru că am fost și eu acolo.

​

Sunt aici să te întâlnesc și să mă lași întâlnită. Cu toate fațetele mele de om, mamă, femeie, soție, căutătoare și terapeut. Cu toate pierderile mele, cu tot ce am învățat despre mine în momentele de rușine și abandon. Cu tot ce am salvat din mine – și tot ce am transformat în resursă.

Te pot însoți pentru că am fost acolo. Și pentru că știu că durerea nu are nevoie să fie reparată, ci ținută. Și privită. Cu adevăr.