Psihoterapie individuala si de cuplu

Un spațiu de reflecție, clarificare și întregire

​

Sunt momente în viață când ai senzația că ai făcut deja tot ce ținea de tine — dar tot nu e bine. Când ai obosit să te explici, să te împaci, să te schimbi, să înțelegi. Sau când nu mai știi dacă ceea ce simți e adevărat, exagerat, greșit sau normal. În astfel de momente, e un semn de inteligență și maturitate să cauți un spațiu în care să nu mai fii singur(ă) cu tot ce porți.

​

🔹 Ce este terapia individuală și de cuplu?

Psihoterapia, fie individuală, fie de cuplu, este o întâlnire cu sensul și cu realitatea ta. Nu e despre a fi „reparat” sau „îndreptat”, ci despre a putea sta lucid cu ceea ce trăiești. Este un proces în care înveți să îți recunoști povestea — nu așa cum ți-a fost spusă sau cerută, ci așa cum o simți tu cu adevărat.

​

În terapia de cuplu, acest proces devine o formă de oglindire reciprocă. Nu lucrăm pentru a “repara” cealaltă persoană, ci pentru a restabili un spațiu în care ambii parteneri pot fi văzuți și auziți fără deformare. Relația în sine devine o cale de reflecție și clarificare — nu doar un câmp de luptă sau de renunțare.

​

🔹 Cu ce fel de teme lucrăm?

• Relații tensionate, neînțelese sau aparent „blocate”

• Episoade de retragere emoțională, izolare, înstrăinare

• Conflicte repetate sau dificultăți în comunicare

• Lipsă de direcție sau sens personal

• Dureri vechi care reapar în contexte noi

• Gol interior, rușine, presiunea de a fi „altfel”

• Frica de expunere, de eșec, de respingere, de pierdere

• Relația cu sinele, cu propriul corp, cu propriul adevăr

​​

🔹 Ce aduc eu în acest proces?

Un spațiu în care ceea ce simți nu trebuie apărat, justificat sau schimbat.

Lucrez într-un stil clar, conținător și ancorat în prezent, cu mult respect pentru ritmul interior al fiecărei persoane sau al fiecărui cuplu. Nu vin cu soluții predefinite, ci cu întrebări vii. Nu cer performanță, ci autenticitate.

Folosesc formarea mea în psihoterapie experiențială, metoda Demartini, hipnoză ericksoniană, dar și tot ce am învățat din propriul drum lung de auto-refacere: cum se ține un om în tensiune, cum se recunoaște o rană, cum se respiră într-un loc unde înainte fugeai.

Aici, nu trebuie să fii perfect(ă). Nici reparat(ă). Doar sincer(ă) — și dispus(ă) să fii văzut(ă) cu adevăr, cu respect, cu onorarea drumul tau unic care te-a adus aici, exact asa cum esti.

​

🔹 Dacă simți că e momentul…

...scrie-mi. Îți voi răspunde cu claritate și blândețe.
Poate că nu vom începe imediat un proces — dar chiar și o singură conversație sinceră poate fi un punct de cotitură.

​